Butoiul, un pion important în producția whisky-ului single malt, este cel care oferă personalitate produsului final. Conform reglementărilor legale din Scoția, adaosurile de arome nu sunt permise. Acesta este și motivul pentru care se utilizează butoaie de stejar care au adăpostit anterior alte tipuri de alcool, inclusiv vin, pentru a împrumuta single malt-ului caracteristici variate.
În distileriile de mici dimensiuni butoaiele sunt umplute direct din ”spirit safe”, recipientul unde lichidul este colectat ca new make spirit. În paralel, distileriile mai mari utilizează un recipient intermediar care poartă numele “spirit receiver” de unde distilatul este colectat prin pompare într-un tanc colector numit “vat”. Acesta este locul unde se uniformizeaza diferitele șarje.
Se obișnuiește ca new make spirit să fie diluat cu apă înainte de umplerea butoiului, la o tărie de 63,5 % ABV ( Alcohol By Volume). Acest procedeu strandard se aplică pentru a se putea schimba butoaie între distilerii păstrând procentajul de ABV.
O informație deja cunoscută este că butoaiele folosite sunt întotdeauna din stejar, lemn care permite aerisirea fără scurgeri. Cele mai frecvente butoaie utilizate sunt din stejar american sau stejar european și au conținut anterior whisky american sau vin de sherry.
De asemenea, butoaiele se diferențiază și ca dimensiuni. Clasificarea dimensiunilor butoiului în producția de whisky single malt sunt următoarele:
- Quarter cask (125 litri)
- Barrel (158 litri)
- American standard barrel (200 litri)
- Hogshead (250 litri)
- Butt (500 litri)
- Puncheon (600-700 litri)
Astfel, importanța dimensiunii pentru butoiul în care single malt-ul este depozitat ține cont preponderent de preferințele operatorului. Apare de altfel și mitul conform căruia whisky-ul clasic nu se produce în butoaie de mici dimensiuni, însă acesta nu confirmă faptul că există o diferență la nivelul calității.
Indiferent de butoiul ales și dimensiune acestuia, importantă este personalitatea whisky-ului și plăcerea savurării acestuia.
