Este deja împământenită ideea conform căreia distrugerea industriei europene de brandy, din cauza apariției insectei Phylloxerei, a dus la vidul pe care cu succes l-a umplut whisky-ul scoțian. Cu toate acestea, chiar dacă Phylloxera a accelerat declinul brandy-ului, whisky-ul scoțian era deja popular cu o jumătate de secol, înaintea apariției acestei insecte.
Phylloxera vastatrix a lovit Europa la sfârșitul anilor 1860, purtată de strugurii americani imuni la această insectă – spre deosebire de strugurii europeni pe care i-a decimat începând cu Franța, Spania, până în Georgia.
Luând că reper anul 1860, consumul era de doar 1,5 milioane galoane de brandy, față de 20 milioane galoane de whisky. Înaintea apariției Phylloxera, consumul de whisky era de 13 ori mai mare decât cel de brandy.
Foto: pediacognac.com
Încă din anii 1825, consumul în Regat era de aproximativ 85% alcool local (în mare majoritate whisky), 9% alcool colonial (rom) și doar 7% import (mare parte brandy), iar taxele pentru alcoolul de import erau mult mai mari.
Altoirea butașilor europeni cu butași americani a oprit evoluția Phylloxerei, însă regenerarea viilor a durat ani, zeci de ani. Vânzătorii francezi de brandy au început să amestece brandy-ul cu alcool neutru – cum ar fi alcool din cartofi sau chiar whisky rectificat. Și importatorii britanici au început să procedeze la fel. Erau vremurile dinaintea protecției consumatorului sau a reglementării etichetării și a transparenței – 70% era brandy amestecat sau cu adaos de arome.
Casele faimoase de Cognac au avut stocuri mari și au putut depăși criza Phylloxerei, fapt ce le-a adus beneficii la nivel de imagine și o poziționare a cognacului la calitate superioară.
Perioada Phylloxera a contribuit așadar la ascensiunea whisky-ului, însă nu îl putem considera un factor determinat.
Până dată viitoare să beți bun și Sláinte!
