Toate guvernele folosesc tăria alcoolică drept un instrument pentru a colecta taxele de acciză și taxele vamale pe volumele de alcool produse în țările lor.

Pentru consumatori, tăria alcoolică este un potențator psihoactiv câtă vreme este consumată responsabil și poate duce la ebrietate și intoxicare când se exagerează acest consum.

Cea mai înaltă tărie alcoolică ce se poate obține este de 95,6% abv (numit si punctul azetropic), când moleculele de alcool etilic au nevoie de apă pentru a rămâne în stare lichidă. La Scotch whisky, tăria maximă reglementată pentru “grain spirits” este de 94,8% abv iar pentru American whisk(e)y este de 95% abv. Amândouă, dacă ne referim la whisky-uri ce intră în blenduri.

Foto: whiskyauctioneer.com

 

Aceste reglementari limitează nivelul de alcool pur, în așa fel încât să protejeze moleculele de congeneri (purtători de arome) care se transformă în compuși aromatici în timpul maturării în butoaie de stejar.

Pentru American straight whisky se impune o distilare la maximum 80% abv, în timp ce pentru single malturi între 70-65% abv.

De asemenea, este reglementată și tăria la care new make spiritul este introdus în butoi pentru maturare și anume 62,2% abv pentru American whiskey și 63,5% abv pentru Scotch.

Pentru îmbuteliere se impune un minim de 40% abv pentru American, Irish și Scotch whisk(e)y.

Puritanii ce ocolesc whisky-uri nefiltrate la rece trebuie să știe că tăria alcoolică a acestora trebuie să fie de minim 46% abv, astfel încât proteinele grase să nu se precipite și lichidul să nu se tulbure când temperatura distilatului scade sub 3 grade Celsius.

Cât despre nivelul de alcool în sânge, un consum responsabil impune o prezență de 0,05% abv -0,08%abv în sange (0,5-0,8 la mie cum este măsurată la noi). Un nivel de 0,4% abv în sânge (4 la mie) poate provoca o intoxicație mortală.

 

Foto: flaviar.com

Foto: flaviar.com

 

Măsurarea nivelului alcoolic se poate măsura prin analizarea greutății specifice (proof) sau a volumului de alcool pur (abv). Un 50% abv corespunde a 100 proof.

La începutul secolului XIX, whisky se vindea cu tării cuprinse între 48-65 % abv. În 1916, s-a acceptat o tărie alcoolica de minim 37,2% abv (luând exemplu din industria de votcă), iar din 1980 tăria minim acceptată pentru whisk(e)y este de 40% abv.

În concluzie, tăria alcoolică contează atât pentru industrie cât și pentru consumator și se reflectă în preț, în calitate și mai ales în gustul fiecăruia dintre noi.

Până data viitoare, să beți bun și informați,

Sláinte!

 

SHARE