Puține lucruri în industria whisky-ului au născut polemici atât de mari ca filtrarea la rece și folosirea caramelului. Caramelul sau E150a, este un colorant alimentar și este de fapt zahăr ars (sau caramelizat).
Dacă există E150a înseamnă că găsim și E150b, E150c și așa mai departe. Există 4 tipuri de coloranți alimentari E150. E150a este obținut doar din zahăr exclusiv. În E150b intră și sulfiți, E150c include și componenți de amoniu iar E150d include și sulfiți și componenți de amoniu.
În industria whisky-ului se folosește doar E150a și are un rol exclusiv cosmetic, pentru asigurarea unei consistențe de culoare între șarjele de whisky.
Problema vine din faptul că o culoare mai închisă la whisky sugerează o maturare mai lungă și un profil aromatic mai bogat. Nimeni nu poate stabili granița între folosirea caramelului pentru ajustarea culorii sau pentru a influența clientul printr-o culoare mai intensă.
Se folosește caramel în toate blended whisky și rar sunt single malt-uri care nu folosesc caramel pentru colorare.
Există niște mituri pe care ar trebui să le analizăm și să tragem concluziile în cunoștință de cauză:
Colorarea whisky-ului folosind caramel este o chestie recentă.
Nimic mai puțin adevărat, este folosit de câteva decenii și este consemnat în anale de la începutul secolului XX.
Caramelul in whisky poate cauza cancer.
Există câteva studii din care s-ar putea deduce că E150c și d ar avea efecte nocive din cauza componenților de amoniu. Dacă ne referim la E150a, folosit la whisky, nu există suspiciuni în acest sens.
Apropo, E150d este folosit în băuturile carbogazoase de tip cola.
E150a are gust de caramel (dulce de caramele).
E150a este atât de tare ars (reducție) încât nu mai are gust dulce deloc, dimpotrivă este foarte, foarte amar. Deci caramelul nu poate influența gustul având în vedere că se folosește în cantități infime de maxim 2% din volum (de obicei 0,5%).
Alegerea pentru un consumator între un whisky cu culoare naturală sau cu adaos de caramel este personală. Pentru puritani, un whisky perfect este culoare naturală, nefiltrat la rece și cask strength.
Eu nu am evitat niciodată un whisky pentru că este colorat si cred că 90% din clienți au între preferințe majoritar malturi colorate. Ce este important, este declararea pe etichetă a caramelului, așa cum se face în Germania și Danemarca. Consumatorul are dreptul să știe pentru a alege informat.
În concluzie, un whisky colorat nu este o problema din perspectiva consumatorului în sensul că nu este toxic. Dacă privim din punctul de vedere al distileriei, putem să înțelegem că unele vor să se diferențieze prin malturi cât mai naturale, fără intervenția filtrării la rece, a colorării și a diluării.
Vrei să descoperi mai mult din universul Single Malt Society? Citește și alte articole!
