Un single malt este îmbuteliat cel mai des la o tărie alcoolică de 40%. Asta înseamnă că apa contribuie în proporție de 60% la rețeta unui whisky, deci are o importanță majoră în licoarea din sticlă.
Mai mult, varietatea surselor de apă – izvoare, pârâuri, râuri sau lacuri, precum și straturile geologice pe care le străbate ne dau dimensiunea diferențelor de la o distilerie la alta.
Apa se folosește în mai toate procesele de producție, de la malțare (încolțirea orzului), la mashing, distilare, răcire și diluarea înaintea îmbutelierii. Practic, apa de proces este diferită de apa de reducere a alcoolului înaintea introducerii în butoi sau înaintea îmbutelierii.
La mashing (înmuierea orzului măcinat și extragerea din acest mix a zaharurilor ce vor fi fermentate) se poate folosi apă bogată în săruri minerale (hard) sau fără săruri (soft). Majoritatea distileriilor preferă apa soft, dar mai sunt excepții cum este Glenmorangie care folosește o apă hard.
Apa pentru diluare trebuie să fie altfel, în sensul că este potabilă și demineralizată, când este folosită la reducerea tăriei distilatului proaspăt înainte de introducerea lui în butoi. Aceeastă apă este folosită apoi și pentru reducerea tăriei înainte de îmbuteliere. Deci sursa pentru apă tehnologică trebuie să fie diferită de sursa apei de reducere.
În concluzie, o apă bună face un single malt excelent.
