De cele mai multe ori, caracteristicile unui distilat stârnesc discuții aprinse printre iubitorii whisky-ului. Finisarea, diluarea, filtrarea la rece și caramelul sunt subiecte intens dezbătute în industrie.
Aflăm astăzi rolul fiecăruia în procesul de producție al unui sortiment.
Finisarea reprezintă procesul de îmbogățire a paletei aromatice a unui single malt prin transferarea distilatului dintr-un tip de butoi într-un butoi diferit. Spre exemplu, după 10 ani petrecuți într-un butoi ex-bourbon, un single malt se poate transfera în butoaie de Sherry, Madeira, Porto. Butoiele folosite la finisare sunt butoaie first fill. Prezența finisării într-un single malt poate fi identificată pe etichetă atunci când regăsim denumiri de tipul “double wood”, “double maturate”, “cask finish”, etc.
Diluarea este întâlnită atât la introducerea new make spirit-ului în butoaie pentru maturare, cât și înainte de îmbuteliere. În cazul new make spirit-ului, acesta este colectat la circa 70 de grade și se diluează în prima fază până la 63, 5 grade, după care se păstrează la maturat în butoaie de stejar. A doua diluare are loc atunci când whisky-ul se îmbuteliază. După ce distilatul petrece un număr de ani la maturat, acesta pierde o anumită parte din tăria alcoolică și ajunge undeva la aproximativ 57-60 de grade. Atunci îl putem dilua cu apă și îmbutelia la 40–50 de grade sau îl putem lăsa la tăria butoiului (cask strength).
Apa utilizată pentru diluție este apa plată, fără multe minerale ce pot denatura caracterul specific al fiecărei distilerii.
Filtrarea la rece este procesul prin care obținem un whisky care nu se mai tulbură în prezența apei, la adaosul de gheață, sau atunci când este consumat la temperaturi mici. Procedeul constă în scăderea temperaturii whisky-ului până la 0–4 grade. Filtrele de celuloză captează apoi micile impurități care ar putea aduna în jurul lor molecule de apă și ar forma efectul de tulburare. Aceste impurități prezintă și componenți aromatici, fapt ce poate duce la o pierdere a aromelor secundare sau terțiare. Printre avantajele filtrării la rece se numără culoarea whisky-ului, distilatul prezentându-se în pahar în culori vibrante, strălucitoare.
Foto: Pinterest
Prezența sau absența caramelului este poate cea mai controversată discuție a industriei. Caramelul este un colorant (E150) folosit pe scară largă în industria alimentară.
E150 se împarte în: E150a (folosit în industria whisky-ului, acesta nu conține sulfiți și amoniu), E150b (conține doar sulfiți), E150c (conține doar amoniu), E150d (conține și sulfiți și amoniu).
Întrucât butoiul maturează independent și organic, distilatul poate prezenta anumite diferențe de culoare la îmbuteliere, rolul caramelului constă în corectarea diferitelor culori pentru diferite șarje de whisky.
Dezbaterile privind filtrarea la rece, prezența sau absența caramelului într-un whisky nu se vor finaliza probabil niciodată. Important este să testăm, să cunoaștem single malt-ul și să ne formăm propria părere.
Până dată viitoare…să beți bun & Sláinte!
