Filtrarea la rece este un procedeu întâlnit la toate whisky-urile, fie blenduri, fie malturi. Desigur, există și distilerii care aleg să nu filtreze distilatul și atunci anunță acest lucru pe eticheta unui single malt prin menționarea “non chill-filtred” sau “unchillfiltred”.

Acest procedeu a fost introdus, în cazul malturilor sub 46% abv, pentru a preveni tulburarea lor la adaosul de apă sau gheață. Piața care a dictat introducerea acestui procedeu a fost cea americană, foarte sensibilă după perioada Prohibitiei, timp în care s-au consumat tot felul de whisky-uri total neconforme.

Pe scurt, acest procedeu constă în reducerea temperaturii distilatului și trecerea lui printr-un filtru de celuloză care reține formațiunile de acizi grași și esteri care adună în jurul lor molecule de apă și creează efectul de tulburare.

Acest procedeu naște însă o dezbatere în contradictoriu printre specialiști și consumatorii impătimiți în sensul în care filtrarea la rece “fură” din arome atât în diversitate, cât și în profunzime.

Iubitorii de single malt conservatori susțin că un whisky mai pur și mai plin de arome este unul nefiltrat la rece și, totodată, în trend cu conceptul “bio” și” eco” al zilelor de azi.

Distileriile ce aleg să nu filtreze single maltul anunță acest lucru pe etichetă, astfel încât să avertizeze clientul că în prezența apei (sub orice formă) lichidul s-ar putea tulbura, însă aromele secundare și terțiare rămân prezente. Aceste malturi pot prezenta la rece anumite “impurități”. Fiind însă foarte aromate, acest aspect nu reprezintă un pericol.

Recomandarea noastră este să nu ocoliți un malt nefitrat la rece și să îl analizați mai atent decât obișnuiți să o faceți cu unul fitrat.

Slainte!

SHARE