În ultimii zeci de ani, trendurile în domeniul whisky-ului au fost: ultra maturare, creșterea calității cu obiective premium utilizând butoaie atipice, ieșind din zona tradiționalului. Rezultatul a fost creșterea numărului de etichete single malt la peste 3.500.
În această perioadă au apărut pe piață single malt-uri cu maturări de peste 70 de ani. Constatăm că volumele pentru entry blended whisky sunt într-o scădere drastică, putând trage astfel concluzia că un consumator obișnuit consumă în momentul actual o cantitate mai mica, însă produse de o calitate mai ridicată, cu niște costuri mai mari. Per total, industria este într-o continuă creștere la nivelul încasărilor în care nivelul volumelor descrește.
Cum ar arăta trendul în următoarele decade este întrebarea care stă pe buzele tuturor. Putem oare împinge maturarea până la 100 de ani? Ar trebui să forțăm o astfel de maturare doar pentru a stabili un nou record sau trebuie să ne concentrăm pe calitatea lichidului?
În momentul actual recordul a fost obținut de către Gordon & MacPhail, cu o maturare de 75 de ani. Tot ei afirmă că în cazul unei ultra-maturări trebuie să se țină cont în primul rând de caracterul new make spirit-ului. În sensul în care este capabil să facă față unui “atac” atât de susținut din partea butoiului în condițiile în care multe malturi ating apogeul la vârste mult mai mici.
Alături de caracterul special al new make spirit-ului, trebuie luat în considerare și tipul butoiului. Indiferent dacă tipul de lemn folosit este american sau european, sau de nivelul său de ardere din interior, dacă este firstfill sau refill, mărimea butoiului și nu în ultimul rând, de condițiile din magaziile de maturare.
Un pericol ce apare este scăderea gradului de alcool la sub 40% ABV (alcohol by volume), lichidul nemaiputându-se numi whisky.
Pe de alta parte sunt foarte puține distilerii ce dețin stocuri de whisky mai vechi de 50 de ani sau chiar mai mult și cine și-ar propune să mai păstreze încă 50 de ani la maturare în condițiile în care s-ar putea să nu mai reușească să-și vadă visul împlinit?
Oare cât ar trebui să coste o asemenea capodoperă? Câte sticle ar trebui lansate pentru a maximiza prețul acestora? Cine ar decide unde să se oprească valoarea unei astfel de sticle? Oare milionarii excentrici asteaptă o astfel de lansare? Cam multe întrebari fără răspuns.
În concluzie, nicio distilerie nu va risca o depreciere a calității lichidului în favoarea unui nou record de maturare.…deși este foarte tentantă provocarea.
